Valeriu Traian Frențiu
(25 iunie 1875 - 11 iulie 1952)protopop greco-catolic al Orăştiei (1904-1912)
S-a născut la 25 aprilie 1875 la Reşiţa. Tatăl său se numea Ioachim şi a fost preot, iar mama sa se numea Rozalia n. Demeter.
La Reşiţa îşi face studiile primare şi gimnaziale. Se înscrie la liceul din Reşiţa şi apoi îl continuă la Blaj (1886 - 1894).
Facultatea de Teologie Catolică din Budapesta (1894 - 1898), a fost hirotonit preot la 28 septembrie 1898, continuă studiile la Viena (1898 - 1902) unde şi-a luat şi doctoratul.La 2 aprilie 1904, Consistoriul episcopesc din Lugoj hotăra numirea lui Valeriu Traian Frenţiu în funcţia de "administrator provizor al oficiului parohial-protopopesc al Orăştiei". Parohia Orăştiei făcea parte din Districtul protopopesc al Cugirului alcătuit, la 1903, din 14 parohii şi 7 filii, cu un număr de 5651 credincioşi greco-catolici. La rândul său biserica din Orăştie păstorea 859 credincioşi, situându-se pe locul al 5-lea în oraş după parohiile ortodoxă (2815), romano-catolică (1100), calvină (1040) şi luterană (890).
Prin decizia de numire ierarhii săi bisericeşti îi cereau lui Valeriu Traian Frenţiu să ia "măsurile corespunzătoare pentru ca acolo să se zidească, cu timpul, biserică şi casă parohială corespunzătoare". În acelaşi timp i se recomanda să-şi păstreze "zelul său preoţesc manifestat în trecut, şi în viitor, faţă de biserică şi şcoală şi de parohia Orăştiei".
În perioada când a fost protopop al Orăştiei, încheie două contracte de lucrări pentru repararea caselor parohiale din Orăştie şi începe demersurile pentru strângerea fondurilor construirii unei noi biserici. Prin eforturile sale, situaţia parohiei începe să se redreseze, putându-se astfel trece la realizarea proiectelor de construcţie încredinţate de Episcopia Lugojului.
A participat la 1 Decembrie 1918 la lucrările Marii Adunări de la Alba Iulia.
În noaptea de 29 pe 30 octonbrie 1948 este ridicat de către comunişti şi închis împreună cu alţi episcopi greco-catolici la vila Patriarhului ortodox Justin Marina, de la Dragoslavele Muscel. După vizita Patriarhului este transferat, împreună cu ceilalţi episcopi greco-catolici, la mănăstirea ortodoxă Căldăruşani. Aici va fi ţinut timp de 15 luni.
Anul 1950 îl găseşte la Sighet, împreună cu alţi episcopi greco-catolici, la Penitenciarul din localitate, unde au fost supuşi unui regim de exterminare. S-a stins din viaţă la 11 iunie 1952, după ce împlinise 77 de ani. Trupul său neînsufleţit a fost transportat noaptea în căruţa de gunoi a penitenciarului şi înmormântat anonim în cimitirul săracilor, pe malul Izei. Nu se cunoaşte nici măcar azi locul, mormântul fiind imediat nivelat pentru a nu se mai cunoaşte locul înhumării şi pentru a se evita pelerinajele la mormintele martirilor ucişi la Sighet.
Nu a fost judecat şi nu a avut condamnare.
Referinţe:
www.bru.ro - PS Valeriu Traian Frenţiu
Dr. Valeriu Traian Frenţiu, protopop greco-catolic al Orăştiei (1904-1912) - Ioachim Lazăr
Revista AGERO - Episcopul Valeriu Traian Frenţiu
