logo www.orastieinfo.ro

PAGINA
MUNICIPIULUI
ORĂȘTIE

Aurel Vlad

(25 ianuarie 1875 - 2 iulie 1953)
avocat, doctor în drept, deputat, ministru


Aurel Vlad Monument Aurel Vlad Aurel Vlad - Placa comemorativa
1875 - Se naşte la Orăştie, la 25 ianuarie 1875, în familia avocatului Alexandru Claudiu Vlad (secretar la magistratura oraşului) căsătorit cu Aurelia (fiica marelui cărturar Gheorghe Barițiu).
1880 - Alexandru Claudiu moare la vârsta de 25 de ani (de apendicită) lăsând în urmă 3 copii, Victoria de 6 ani, Aurel de 5 ani şi Alexandru de 2 ani.
Aurel Vlad urmează şcoala primară şi apui Liceul Reformat maghiar "Kún" din Orăştie, obţinând în toate clasele cele mai bune rezultate. Avea înclinaţie spre matematici şi limba latină. Printre dascălii săi s-a numărat şi Elie Cristea, viitorul Patriarh al României întregite.
1893 - îşi ia bacalaureatul şi se hotăreşte să urmeze ştiinţele juridice în capitala maghiară. În primul an va beneficia şi de o bursă de la Fundaţia Gojdu.
Datorită calităţilor sale este cooptat în conducerea Societăţii de Lectură "Petru Maior", în funcţia de notar, alături de Octavian Beju. Preşedinte a fost desemnat Elie Dăianu, în timp ce Iuliu Maniu era vice-preşedinte.
1894 - la 17 aprilie părăseşte Societatea de Lectură.
După absolvire face un stagiu de 3 ani de practică (1897 - 1899) în biroul avocatului Mihai Bontescu din Haţeg, cu care era înrudit după mamă. În acest timp îşi pregăteşte doctoratul şi îşi susţine examenul pentru cenzura de avocat, care să-i permită să profeseze liber.
1899 - dobândeşte titlul de doctor la Universitatea din Budapesta.
1900 - la 1 octombrie îşi deschide cancelarie avocaţială la Deva. Tot în anul acesta este apărător în procesul "Cununii lui Avram Iancu".
1901 - Pentru postul de director al băncii "Ardeleana" rămas vacant în urma plecării lui Ioan Mihu, s-a organizat concurs la care participă trei candidaţi printre care şi Aurel Vlad. El îl câştigă, urmând ca în 17 septembrie 1901, adunarea generală a acţionarilor să aprobe contractul dintre bancă şi tânărul avocat, acesta din urmă asumându-şi sarcinile de jurist consult. Începând de la 1 noiembrie, Vlad intră în activitate ca director al băncii din localitate.
1903 - În mai 1903 a rămas vacant cercul electoral al Dobrei, în urma decesului deputatului Lázár Arpád. În urma alegerilor de la 6 iunie, Aurel Vlad a ieşit învingător cu 256 voturi faţă de 207 ale lui Farkas Béla. Primul discurs al lui Aurel Vlad în Parlamentul de la Budapesta se produce în şedinţa din 8 iulie.
1905 - În noiembrie 1905 se căsătoreşte cu Ana Iancu (născută Adamovici). Prin acest mariaj, Vlad devine propietarul unei întinse moşii la Bobâlna. Ştie să o gospodărească eficient şi să-şi asigure o oarecare prosperitate.
1907 - 1908 - Are loc procesul Anei Vlad.
1914 - pe durata războiului se retrage pe moşia de la Bobâlna.
1916 - Împreună cu Alexandru Vaida-Voevod, Vasile Goldiş şi Cicio-Pop participă la înmormântarea Regelui Carol al României. Cu acest prilej, aceştia au avut întrevederi cu mai mulţi oameni politici din Bucureşti, fiind primiţi chiar de primul ministru Ionel I.C. Brătianu. După vizita la Bucureşti consemnează:
"... din convorbirile avute cu aproape toţi factorii politici mi-am câştigat convingerea că războiul va fi de lungă durată şi că România va intra târziu în război şi pe partea acelor unde înclină victoria."

Aurel Vlad - Cuvantand in fata Casei Vulcu
1918 - la 12 octombrie la Oradea are loc întrunirea conducerii Partidului Naţional. Au fost prezenţi: Aurel Vlad, Vasile Goldiş, Cicio-Pop, A. Lazăr, T. Mihali, Alexandru Vaida-Voevod, N. Ivan şi I. Ciordaş. Aici se declară că: "Naţiunea română din Ungaria şi Ardeal" reclamă dreptul "să hotărască singură aşezarea ei printre naţiunile libere". Negând dreptul parlamentului şi guvernului maghiar de a se considera reprezentante ale naţiunii române şi de a-i reprezenta interesele la Congresul de Pace, "naţiunea română declară că acest drept îl au doar reprezentanţii aleşi de propria Adunare Naţională". Toate hotărârile şi acordurile luate fără aprobarea organelor alese de Adunarea Naţională erau declarate nule şi fără valoare, nelegând întru nimic naţiunea română. Declaraţia însemna de fapt proclamarea dreptului inalienabil al naţiunii române la deplina viaţă naţională. Această hotărâre însemna proclamarea dreptului naţiunii române la autodeterminare, echivalând cu o despărţire a Transilvaniei de Ungaria.
1 decembrie (duminică) - are loc Adunarea Naţională de la Alba-Iulia.
2 decembrie - s-a format Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi ţinuturilor româneşti din Ungaria. În aceeaşi zi, cu ocazia primei şedinţe Aurel Vlad a fost ales şef al Resortului de Finanţe datorită faptului că între liderii politici ai momentului el era unul dintre cei mai experimentaţi în domeniul finanţelor.
1919 - Au loc alegeri unde Partidul Naţional Român câştigă 169 mandate urmat de PNL - 103, Partidul Ţărănesc din Basarabia - 72, Partidul Ţărănesc din Regat - 61. Aurel Vlad face parte din noul guvern, primind portofoliul Finanţelor. Pentru o perioadă scurtă, Vlad a deţinut şi interimatul la Ministerul Industriei şi Comerţului.
1920 - În acest an, Partidul Naţional intră în opoziţie. Aurel Vlad demisionează din Clubul parlamentar ardelean şi părăseşte toate funcţiile deţinute în partid, activând ca un om politic independent. În aceste condiţii, funcţia de preşedinte al organizaţiei judeţene Hunedoara a PNR a preluat-o Ioan Moţa.
1928 - la 10 noiembrie face parte din noul guvern - prezidat de Iuliu Maniu - ca Ministru al Cultelor şi Artelor.
În oraşul natal i s-a făcut o primire deosebită la prima sa revenire acasă după formarea guvernului: "Străzile Orăştiei s-au umplut de lume (...) am văzut şi femei în alese costume naţionale şi tineri de la sate venind să înveţe la acest praznic ... Un banderiu impunător de peste 150 călăreţi cu flăcăi în mândre costume naţionale, sub conducerea dlui Niţu Branga, cu o delegaţie a PNŢ, a întâmpinat la gară pe dl Ministru". Oraşul era pregătit sărbătoreşte: "o poartă de triumf luminată cu zeci de lumini, cu flori şi crengi de brad, era ridicată în colţ cu Banca Ardeleana. O goarnă sună semnal că dl Ministru cu suita şi călăreţii se apropie. Urale. Trăiască Ministrul Vlad ! Trăiască guvernul Maniu !"
1930 - către sfârşitul lunii februarie Aurel Vlad împreună cu soţia sa şi Al. Vaida pleacă la Viena pentru un tratament mai îndelungat (până în 10 aprilie). Pentru a nu îngreuna activitatea guvernului demisionează.
1931 - Invitat în audienţă la Palat, la 6 mai 1931, Aurel Vlad a fost decorat de Regele Carol al II-lea cu Ordinul Ferdinand I pentru activitatea sa.
1933 - Prin articolul "S-a facut şi această nelegiuire" din "Solia dreptăţii", Aurel Vlad protestează împotriva arestării preotului Ioan Moţa, tatăl lui Ioan I. Moţa.
"Venerabilul protopop al Orăştiei şi vechiul luptător naţionalist ardelean a fost arestat (...) în 10 decembrie de către poliţia din Orăştie. A fost arestat fiindcă era tatăl tânarului Ionel Moţa, conducător al Gărzii de Fier şi fiindcă în ziua arestării a slujit un parastas pentru studenţii căzuti la Iaşi şi la Constanţa. Fapta aceasta neaşteptată a revoltat întreaga populaţie din judeţ, care îl respecta mult pe părintele Moţa pentru trecutul său de gazetar şi de luptător neînfricat împotriva vechiului regim maghiar. Revolta poporului este cu atât mai mare cu cât se stia îndeobşte, că parintele Moţa din cauza vârstei înainte şi mai fiind şi bolnav, în ultimul timp s-a retras din viaţa gazetărească, cât şi din cea politică (...)." Vlad considera arestarea "o jignire adâncă a sentimentelor noastre de ardeleni născuţi din vechi şi grele lupte din trecut", la fel ca şi gestul agenţilor liberali de a lipi pe casa respectabilului preot afişe electorale liberale. Fruntaşul naţional tărănist intenţiona să-l viziteze la închisoare pe fostul său tovarăş de idei şi lupta dar nu-i este permis. El redactează, însa, în numele comunităţii din Orăştie, o scrisoare către Carol al II-lea în care protestează la abuzul făcut de autorităţi. Intelectualitatea din judeţ semnează, la iniţierea lui Vlad, un memoriu, care alături de cererea soţiei Maria Moţa, solicita eliberarea fostului director al "Libertăţii". Aceasta se produce abia dupa 2 săptamâni de la detenţie.
1936 - 13 iunie, la Orăştie, într-o zi de târg, câţiva membri ai organizaţiei locale a "Frontului Românesc" împreuna cu legionari, au aprins în Piaţa Regina Maria, lângă statuia Regelui Ferdinand I, toate ziarele considerate iudeo-comuniste, ca semn de protest împotriva presei înstrăinate şi a campaniei acesteia la adresa liderilor români naţionalişti.
1938 - pe fondul anarhiei ce domina în viaţa politică românească, Aurel Vlad se retrage din viaţa politica, activând public doar la nivel local, unde continuă să editeze "Solia Dreptăţii". Implicat mai departe în conducerea băncii Ardeleana, Vlad îşi continuă demersurile pentru îmbunătăţirea situaţiei băncilor ardelene. În public va apărea din ce în ce mai rar.
1939 - În constituirea noului Parlament a făcut parte dintre cei 88 de senatori numiţi de Rege (alti 88 erau aleşi). A fost decorat cu Ordinul "Serviciul Credincios" în grad de Mare Ofiţer, la 10 mai 1939. Se retrage tot mai des la moşia sa de la Bobâlna, dar mai ales la Geoagiu, în cadrul natural al staţiunii balneare de aici. Se dedică tot mai mult afacerilor familiei: ferma de la Bobâlna, devenită una model, societatea balneară de la Geoagiu, afacerile bancare şi tipografia. Semnează tot mai rar în ziarul său şi doar rememorări ale activităţii sale de până la 1918, publică părţi din corespondenţa sa cu Maniu, Mihu, Vaida, Elie Cristea, etc.
1944 - Când situaţia a devenit dramatică pentru România, Germania, bătea în retragere pe toate fronturile, iar Armata Roşie se apropia ameninţătoare de graniţa românească, Aurel Vlad trimite Regelui Mihai o telegramă, datată în 2 martie 1944 în care scria "Astăzi (...) e timpul suprem ca Maiestatea Voastră să luaţi în mână frânele ţării. Vă implor deci să convocaţi de urgenţă un consiliu de coroană pentru a discuta până nu e prea târziu, asupra măsurilor ce trebuie luate spre a evita catastrofa care ne ameninţă şi a salva ce se mai poate salva."
1950 - În noaptea de 5/6 mai 1950 Aurel Vlad a fost arestat pentru o perioadă de 24 de luni, pedeapsa majorându-i-se cu încă 60 de luni. Familia Vlad a fost deposedată de întreaga avere, moşia de la Bobâlna a fost împărţită, ferma în parte distrusă, în parte transformată sediu C.A.P., banca a fost naţionalizată şi apoi desfiinţată, celelalte proprietăţi, hotelul din Orăştie, staţiunea Geoagiu au fost trecute în mâinile poporului.
1953 - La 2 iulie 1953 (ora 15) Aurel Vlad moare la vârsta de 78 de ani în închisoarea de la Sighet, în acelaşi an cu bunul său prieten şi camarad de idei şi lupte Iuliu Maniu, împărţind acelaşi mormânt fără cruce, groapa comună.

Politică si cultură.

Dl. Nicolae Iorga, unul dintre merituoşii profesori de la universitatea din Bucureşti a scris în "Sămănătorul" următorul articol:

Politică şi cultură la Românii neliberi. Acum câteva luni un tânăr advocat din Ardeal, doctor al Facultăţii din Budapesta, dl. Aurel Vlad, a fost ales, contra voinţei guvernului, dar fără o luptă prea îndârjită, ca deputat român al unui cerc electoral din sud-vestul Ardealului. Alegerea a provocat un mare entusiasm printre acei cari o pusese la cale sau o dusese la capăt. Dl. Aurel Vlad a mers în capitala regatului Ungariei, a luat parte la şedinţele Parlamentului şi a ţinut în tumultul schimbării de regim de mai deunăzi, un discurs prin care-şi afirma credinţele şi rostul.

Cuvântarea a fost înainte de toate foarte îndrăzneaţă şi şi-a făcut loc voiniceşte prin întreruperile înjurioase sau batjocoritoare, ironice sau violente, totdeauna însă hotărât vrăşmaşe. Deputatul "naţionalist" român a găsit accente înalte pentru a răspunde atacurilor ce plouau împotriva sa, şi culmea a fost atinsă de tânărul luptător fără sfială şi frică atunci când din buzele sale a ieşit limpede marele adevăr, pe care pentru sine, îl cred şi Ungurii: că adică de la Dumnezeu vin, veşnice ca şi dânsul neamurile ce alcătuiesc omenirea.

În anumite grupări politice de dincolo acest "eveniment", un român care a vorbit în cuvinte ungureşti româneşte în mijlocul reprezentanţilor legali ai poporului duşman, a căşunat o mare bucurie, şi către îndrăzneala, către talentul şi patriotismul d-lui Aurel Vlad tovarăşii au ridicat imnuri de laude. Din alte cercuri, ale pasiviştilor, care se ţin de vechea hotărâre ca Românii deposedaţi prin constituţie, legi şi aplicarea legilor de drepturile lor logice şi istorice, să nu stea la taifasul unguresc din Budapesta, din aceste cercuri s-au auzit aspre glasuri de mustrare. Şi la noi, cu neînţelegerea obișnuită pentru lucrurile româneşti de peste hotarele regatului, s-a vorbit destul despre discursul d-lui Aurel Vlad şi despre triumful activiştilor.

Să fie însă îndreptăţit tot acest zgomot, toate aceste certuri, atâtea speranţe şi atâtea temeri? Poate aduce un folos trainic, e un pas spre drum lung şi cu noroc alegerea d-lui Vlad ? Sau românii de dincolo — ca şi în mare parte, cei de dincoace, cum am spus mai deunăzi, — să aibă nevoie de altceva decât de manifestaţii politice, încununate sau ba de biruinţă ?

* * *

Povestea d-lui Aurel Vlad nu e deloc nouă. Ea s-a petrecut tot aşa: cu hotărâri bărbăteşti, cuvinte îndrăzneţe, curat patriotism, iar la sfârşit prigonire şi ruină, acum vre-o sutăcincizeci de ani. Aurel Vladul de atunci, care nu era aşa de tânăr ca cel de astăzi, dar avea inima tinereţelor sale, care i-a şi rămas totdeauna, — n-a fost ales deputat, demnitate ce nu era pe atunci, ci a devenit baron şi membru în Dieta Ardealului, pierdută astăzi pentru cea generală din Budapesta, prin faptul că voturile clerului românesc unit îl înălţase pe scaunul de primejdie şi umilinţă al vlădiciei. Vlădica Inochentie Klein, om războinic şi neînfrânt, suflet înfocat al întregului său neam, alcătuit pe atunci aproape numai din iobagi, s-a dus între Ungurii din Dietă, a vorbit latineşte (prost, pe când dl. Vlad a fost lăudat pentru puritatea retoricii sale maghiare), a primit în piept necuviinţe şi ameninţări mult mai grosolane decât cele din parlamentul din Budapesta, nu s-a înfricoşat a le respinge, şi a stârni printre credincioşii şi conaţionalii săi bucuria cu care se primeşte un Mesia răscumpăratorul. Mai mult: curtea "Impăratului" bun pentru toate neamurile sprijinea pe episcopul "valah" care cerea drepturi omeneşti şi naţionale în folosul alor săi. Şi la sfârşit ce a fost? Nici o cerere de dreptate n-a găsit ascultare: un zid de duşmănie a primit neclintit toate sfaturile, rugăminţile creştine şi ameninţările. Curtea s-a dat în lături, şi episcopul care nu voia să-şi părăsească idealul, a fugit, şi-a pierdut cârja arhierească şi a murit în sărăcie şi uitare la Roma.

Dar, peste câteva zeci de ani, un nepot al lui Samuil Klein, şi tovarăşi de vârstă, de studii, de călugărie şi preoţie ai acestuia au pornit altă luptă, pe care n-o putea împedeca nici o Dietă ardeleană şi nici o ură naţională. Ei au creat cultura românescă mândră şi conştientă, care a dat o vieţă sufletescă iobagilor din Ardeal şi întinzându-se asupra întregului neam, i-a adus ziua de astăzi.

Cine a făcut mai bine: îndrăzneţul Inochentie sau răbdătorul Samuil? Ori-cine va respunde: desigur că Samuil, cu harnica şi roditoarea lui răbdare ...

* * *

Pe dl. Vlad l-au lăudat unele ziare ungureşti fiindcă a vorbit într-o ungurescă pură, altele şi-au arătat speranţa că deputatul naţionalist român, trăind printre Unguri, îşi va face mai bune gânduri despre dânşii. Ca un vechi popor domnitor, ungurii au fără îndoială, însuşiri aristocratice plăcute în societate; iar când sunt evrei, au mlădiere şi dibăcie pentru a cuceri. Domnul Vlad cunoaşte din studiile sale Budapesta, şi-i va face plăcere să se ridice prin noua situaţie in straiele înalte ale capitalei. Personal pentru d-sa poate fi foarte bine. Dar să stea o sută de ani, între prietenia falsă şi vorbele de momire ale străinilor de acolo de câte ori va veni în Parlament şi va vorbi despre neamul său, se va lovi de vechiul zid neclintit. Nu va găsi nici ascultarea, nici aliaţi. Interesul de rasă al ungurilor cere acesta, şi dacă ei s-ar purta altfel, ar dovedi că energia lor naţională e în scădere.

Iar după dl. Vlad, cel discutat, combătut, apreciat de ziare încunjurat de farmecul Capitalei, vor veni şi alţii, tot mai mulţi din tinerii români ce învaţă dreptul la Pesta sau la Cluj, şi vorbesc curat ungureşte. Ei vor fi tot mai puţin combătuţi şi se va constitui în Parlamentul unguresc un grup "naţional-valah", cu care nu se va alia însă nimeni, în veci vecilor. Însă când forţele mai bune se vor duce acolo sau vor pregăti acasă alegeri, atunci pentru locurile din cler şi din învăţătoritme, la muncă şi sărăcie vor ieşi înainte tot mai slabi oameni de a doua mână. Vor citi şi vor scrie româneşte tot de acei ce nu şi-ar putea avânta spre înălţimile mănoase şi luminoase ale politicii.

Şi aşa cum sunt astăzi lucrurile, nivelul cultural în Ardeal mi s-a părut că scade. Cărţile nu se citesc decât foarte puţin, pe când ele sunt chemate a hrăni conştiinţa naţională; scriitori de acolo, care să rămână acolo, sunt atâţia câţi să-i poţi număra pe degete. O renaştere culturală e şi acolo ca şi dincoace, mai mult decât dincoace, o necesitate naţională. Şi când sămânţa bună e aşa de rară, nu e păcat să se arunce încă dintr-însa pe stânca stearpă a politicii "naţional-valahe" în parlamentul pan-maghiar din Budapesta? ...

La biserică, la şcoală, la ziar, la carte, la bancă numai acolo se poate lucra cu folos. Restul e înşelare de sine sau neastâmpăr ambiţios. Căci vremea luptelor politice izbânditore e încă departe, şi n-are a face cu parlamentele.
( RĔVAȘUL. Anul I. Cluj 10 octobre 1903. Nrul. 28. Pag. III )

Referinţe:
"Aurel Vlad" Istorie şi destin - Valentin Orga, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2001

Legături externe:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Aurel_Vlad Wikipedia - Aurel Vlad
http://www.memorialsighet.ro/en/fise_matricole_penale.asp?id=11 www.memorialsighet.ro - Fişe matricole penale - Aurel Vlad




  • Comentarii
  • Comentarii pe Facebook
  • Statistici


2017-05-02 22:41:57



2017-05-06 12:56:56



2017-08-11 21:18:08


Puteți folosi tag-urile HTML bold, italic, underline.
Comentariile care conțin: insulte, atacuri la persoană, chestii rasiste sau alte mizerii, vor fi șterse. De asemenea îmi rezerv dreptul de a șterge comentariile care îmi displac.

Numele:

E-mail (nu va fi publicat):

Website (nu este obligatoriu):

Mesaj:

Încă nu este implementat.