logo www.orastieinfo.ro

PAGINA
MUNICIPIULUI
ORĂȘTIE

Nicolaus Olahus

(10 ianuarie 1493 - 15 ianuarie 1568)
umanist de origine română din secolul al XVI-lea.

În secolul al XVI-lea la Orăştie au trăit şi deţinut înalte demnităţi, familia Olahilor, descendentă din căsătoria surorii lui Iancu de Hunedoara, Maria, cu Manole din Argeş.

Ştefan Olahul venise în Transilvania pe la 1500, se stabileşte un timp la Sibiu, apoi la Orăştie unde va avea funcţia de jude. A fost judecător între anii 1505 şi 1520 făurindu-şi reputaţia de conducător înţelept. S-a căsătorit cu Barbara Huszár şi a avut 4 copii: 2 fete şi 2 băieţi dintre care Matei va ajunge şi el, mai târziu, jude regesc în Orăştie.

Al doilea fiu Nicolaus Olahus (Olahul sau Valahul) care a fost una dintre cele mai proeminente figuri ale generaţiei sale.

S-a născut la 10 ianuarie 1493 la Sibiu. Şcoala elementară a urmat-o la Sibiu şi la Orăştie. Este înscris apoi la Şcoala Capitulară din Oradea (1505 - 1512) unde studiază teologia, literatura şi limbile clasice. Din anul 1510 a fost primit ca paj la curtea regelui Wladislaw II (1490 - 1516) pâna la moartea regelui în 1516.

În scurt timp după aceea s-a hotărât să urmeze o carieră ecleziastică. A fost hirotonisit ca preot in 1516. Ocupă funcţia de secretar al Episcopului din Pécs (1516), apoi canonic la Pécs (1518) şi canonic-lector de Esztergom (1522). După moartea mitropolitului Szatmari, protectorul său, deţine funcţia de secretar consilier la curtea regelui Ludovic al II-lea şi al reginei Maria de Habsburg (1522 - 1526). În urma bătăliei de la Mohács (29 august 1526) şi a morţii regelui Ludovic al II-lea o însoţeşte pe regina Maria de Habsburg în călătoriile sale prin Boemia, Moravia, Austria şi Germania, pâna în anul 1531, când împăratul Carol Quintul o numeşte regentă a Ţărilor de Jos. Din 1530 este secretar şi consilier al reginei la Bruxelles. În această perioadă îşi crează relaţii cu personalităţi de seamă ale culturii renascentiste din lumea apuseană. Începe o largă corespondenţă cu umaniştii vremii, în special cu Erasmus de Rotterdam, de care-l va lega o frumoasă prietenie, care va dura până la moartea marelui învăţat olandez, în anul 1536. Pentru cinstirea lui Erasmus scrie numeroase epitafuri în limbile latină şi greacă.

în 1536 se afla la Bruxelles, unde scrie lucrarea istorică: "Hungaria sive de originibus gentis, regionis, situ, divisionis habitumatque opportunitatibus", în care dezvoltă ideile sale despre originea romană a poporului român şi prezintă interesante informaţii despre istoria, etnografia şi geoagrafia Ţării Româneşti, Moldovei, Transilvaniei şi Banatului. Datorită acestor idei este considerat primul care a demonstrat originea latină a românilor din cele trei provincii româneşti. Tot acum scrie şi lucrarea istorică "Attila, sive de rebus bello paceque as suo" (1536) şi "Chronicon", în care sunt relatate evenimentele din timpul regelui Matei Corvin. Sub influenţa poetului latin Ovidiu, scrie câteva versuri ocazionale pe care le consideră el însuşi drept simple improvizaţii.

În anul 1538 se întoarce în patrie pentru scurt timp, pentru a ocupa diferite demnităţi. Interesat de înbunătăţirea condiţiilor grele de viaţă ale iobagilor, cere modificarea codului legislativ "Tripartitum" al lui István Werbőczy, intrat în vigoare la scurt timp după răscoala lui György Dózsa. În 1540 se întoarce la Bruxelles, şi reintră în serviciul reginei Maria. La insistenţele regelui Ferdinand I vine la curtea acestuia în calitate de secretar şi consilier. Este numit episcop de Zagreb şi episcop de Agria (1548). În anul 1533 devine arhiepiscop - primat de Esztergom, urcând astfel treptele ierarhiei Bisericii Catolice.

Animat de înalte idei umaniste, organizează şcoala din Tyrnavia (Slovacia) (1544), instituind şi o bursă pentru elevii eminenţi. În anul 1558, la Viena îi apare lucrarea religioasă "Breviarul". În acelaşi an, împăratul Ferdinand I îl ridică la rangul de baron al imperiului. Este numit regent al Ungariei, locţiitor al împăratului Ferdinand I (1562). Înfiinţează primul seminar preoţesc în Tyrnavia, preocupându-se în mod deosebit de o instruire specială a cursanţilor (1566). Moare la 17 ianuarie 1568, în Bratislava, şi este înmormântat la biserica "Sf. Nicolae" din Tyrnavia.

Activitatea

Piatra de mormant a lui Nicolae Olahul Activitatea lui Olahus a fost îndreptată în special contra Reformei protestante care ameninţa catolicismul, chiar înainte de înscăunarea ca arhiepiscop de Ezstergom a fost un foarte zelos oponent al noilor invăţături protestante. Ca Primat al Ungariei s-a implicat în acest conflict, încercând să păstreze puritatea credinţei catolice, reformarea clerului si înfiinţarea de noi şcoli. A insistat indeosebi asupra oraşelor din Ungaria unde Protestantismul a inceput să se întindă.

A organizat o serie de sinoade, primul dintre acestea ţinut la Nagyszombat (1560), în care a promulgat un cod de instrucţiuni morale pentru folosinţa clerului catolic şi care au fost publicate în cursul anului următor. În anul următor a fost ţinut alt sinod pentru a se discuta participarea episcopilor maghiari în Consiliul din Trent. Nu este sigur dacă Olahus a făcut parte din Consiliu, sau a promulgat în Ungaria decretele din 1562 şi 1564, este doar cunoscut că a urmărit deliberările cu mare atenţie şi a puis în practica unele dintre decizii. În 1563 Olahuis a trimis Consiliului un memoriu voluminos, în care a subliniat situaţia critică în care se află Biserica Maghiară. A accentuat că numai prin reformarea şcolilor şi buna instruire a tineretului poate fi compensat progresul Reformei. A restaura Şcoala Catedralei din Esztergom rămas căzută în ruină de la cucerirea oraşului de către turci. A alipit-o Arhiepiscopiei de Nagyszombat şi a încredinţat-o spre administrare iezuiţilor, pe care i-a invitat în Ungaria (1561).

Printre lucrările iniţiate de Olahus au fost: "Breviarium Ecclesia Strigoniensis" (1558), şi "The Ordo et Ritus Ecclesia Strigoniensis" (1560). Fiind un apropiat al regelui Ferdinand I şi-a folosit influenţa politică în interesul religiei Catolice.

„Valahii sunt creştini, numai că urmând pe greci, se deosebesc de biserica noastră catolică în privinţa purcederii duhului Sfânt şi a altor articole mai puţin importante.“. Despre moldoveni: „Moldovenii au aceeaşi limbă, obiceiuri şi religie ca şi muntenii, se deosebesc numai prin îmbrăcăminte. (…) Limba lor şi a celorlalţi valahi a fost cândva romană, căci ei sunt copii din Roma“. Cunoştea temeinic a celor două limbi clasice: latina şi greaca în care şi-a scris lucrările. Mai cunoştea maghiara, germana, franceza, turca şi română. N-a scris nimic în româneşte, dar nici în ungureşte, ci întotdeauna în latină şi greacă.

Oraşul apare menţionat de mai multe ori în operele şi corespondenţa purtată cu prietenii şi rudele, dar şi cu umaniştii Europei renascentiste. Nicolaus Olahus a intervenit, prin influenţa demnităţilor sale, sprijinind cu numeroase privilegii oraşul Orăştie sau ajutând pe Mihai Olahul, fratele său, să ajungă jude în locul lui Ştefan Olahul.




  • Comentarii
  • Comentarii pe Facebook
  • Statistici

Ioan Careianu
2012-10-03 17:45:31

Imi place descrierea facuta cu privire la viata si activitatea lui Nicola Olahus(numele lui adevarat Nicolaie Romanul).A fost un roman care a stiut sa se adapteze la politica vremii din Transilvania si din Ungaria,mai ales ca a fost un descendent al Huniazilor.De alt fel,datorita trecerii sale, si ,a lui Ioan de Hunedoara impreuna cu fiul sau Matei Corvin,la catolicism,au putut ocupa functii importante in Regatul Ungar.Din aceasta cauza romanii din Transilvania i-au considerat ca tradatori ai neamului romanesc.Dupa dezastrul de la Mohacs din 1526,dupa care Ungaria a fost desfiintata ,ca stat,nobilimea maghiara a hotarat ca in functiile de conducere ale lor sa nu mai admita persoane de alta nationalitate.Cu totii au fost mari personalitati ai vremurilor si noi romanii trebuie sa ne mandrim cu faptele lor.
Adrian
2012-10-04 09:58:02

L-o fi chemand Nicolae Românul, dar el practic era ungur, mă îndoiesc că știa să vorbească românește. Unde ați citit că românii din Transilvania i-au considerat trădători ai neamului românesc? În secolele 15-16 nu exista conceptul de "neam românesc".
Farcas nicolae
2012-12-24 13:44:45

Pe linie barbateasca , N.Olahus era nepot de var al lui Vad Tepes. Pe tatal lui il chema Stefan, var cu Vlad Tepes , botezat ortodox (dupa istoricul St. Bezdechi)
Farcas Nicolae
2012-12-24 13:50:26

Si stia foarte bine romaneste si ungureste, dar tot ce a scris a fost numai in latina si greaca (vezi Wikipedia).
Adrian
2012-12-26 08:28:40

Extraordinară sursă de informații Wikipedia asta.
Bálint Csaba
2014-02-08 06:35:40

Daca era ruda cu Vlad tepes inseamna ca era de origine cumana(mongola), dupa cum se stie Vlad Tepes si Iancu de Hunedoara sunt urmasii lui Tihomer(Tochomerius) ca si Basarab primul voievod al Ungrovlachiei! iar in secolul 15-16 nu exista inca nici termenul de "român"
Adrian
2014-02-13 05:36:39

Cumanii nu au fost mongoli, mai degrabă turanici/turcici. Dacă se înrudea cu dinastia Basarabilor, atunci putem zice că era o parte ungur :-). Aproape toți voievozii din dinastia Basarabilor au avut neveste unguroaice. Pe de altă parte este posibil sa fi avut și o parte cumană în el.

2017-06-10 10:46:17



2017-06-21 14:05:23



2017-08-19 01:35:59


Puteți folosi tag-urile HTML bold, italic, underline.
Comentariile care conțin: insulte, atacuri la persoană, chestii rasiste sau alte mizerii, vor fi șterse. De asemenea îmi rezerv dreptul de a șterge comentariile care îmi displac.

Numele:

E-mail (nu va fi publicat):

Website (nu este obligatoriu):

Mesaj:

Încă nu este implementat.